[1 Cuplet]:
Poate prea departe s-a ajuns,
Și lipsa ta îmi aduce, doar durere în plus —
Emoții prin cablu,
Dar acolo tu nu ești și eu nu-s.
N-am fost un perfect,
Dar nici tu n-ai fost, punând puncte fără rost
E prima dată — când poți să cazi,
Când poți să cazi de'n jos în sus.
Și mi-ai lăsat jurnalul, dar ai șters finalul,
Sunt sticle pe asfalt, când visele se sparg,
Și se transformă în amintiri…
[Refren]:
Te rog să nu mai spui că o să pleci,
Spre marea albastră.
Și că fereastra ta — este mai mult decât un drum spre cer.
Te rog să nu mai spui că a murit, iubirea noastră.
Și că de astăzi o să te simt în picături de ploaie.
[2 Cuplet]:
Tu nu mă crezi, dar știu ce ascund ochii tăi —
Te simt din ale inimii bătăi.
Câțiva centimetri intre noi,
Nu mai dă inapoi.
Și-mi amintesc c-ai spus de atâtea ori
Că nu e nicio diferență să urci sau să cobori
Scările spre nicăieri, uneori, ne duc mai sus de nori.
Și mi-ai lăsat jurnalul, dar ai șters finalul,
Sunt sticle pe asfalt, când visele se spar
Și se transformă în amintiri…
[Refren]:
Te rog să nu mai spui că o să pleci,
Spre marea albastră.
Și că fereastra ta — este mai mult decât un drum spre cer.
Te rog să nu mai spui că a murit, iubirea noastră.
Și că de astăzi o să te simt în picături de ploaie.
[Trecerea]:
Spune-mi, chiar te rog, tu spune-mi,
Că nu sunt nebună —
Și că vom fi, că vom fi …
Una și nicio furtună
N-o să poată stinge,
Două priviri.
[Refren]:
Te rog să nu mai spui că o să pleci,
Spre marea albastră,
Și că fereastra ta — este mai mult decât un drum spre cer.
Te rog să nu mai spui că a murit, iubirea noastră,
Și că de astăzi o să te simt în picături de ploaie.