Când n-ai să mă mai chemi,
Va fi ecoul slab,
Și camera de zi
Va fi-mbrăcată-n alb.
Când n-ai să mă mai chemi,
Va fi ceasul stricat,
Și multe sensuri noi
Pe chipul hașurat.
Cântă-mi povestea
Să n-o mai uit nicicând, nicicum.
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum.
Strânge-mi lucrul,
Și arată-mi drumul cel mai scurt.
Du-mă aiurea,
Și spune-mi că nu-ți cer prea mult,
Prea mult.
Când n-ai să mai deschizi
Sertarul din priviri,
Rămâne va închis
Și pradă în ticluiri.
Când n-ai să mai deschizi
Voi ști să te ascult
Prin mii de gânduri prins
În pagini de demult.
Cântă-mi povestea
Să n-o mai uit nicicând, nicicum.
Adu-mi vestea
Din gura ta va suna bine oricum.
Strânge-mi lucrul,
Și arată-mi drumul cel mai scurt.
Du-mă aiurea,
Și spune-mi că nu-ți cer prea mult,
Prea mult.